Marţi, 16 septembrie 2014, parohia Vaduri I a fost gazda Conferinţei semestriale cu preoţii din Protopopiatul Piatra-Neamţ.
Ziua a debutat cu săvârşirea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Părintele protopop Valentin Tofan a adresat un cuvânt de bun-venit şi a motivat întâlnirea de la Vaduri: Mulţumim lui Dumnezeu şi Cuvioasei Parascheva pentru Sfânta Liturghie de care ne-am învrednicit în dimineaţa acestei zile. Pentru noi, preoţii din Protopopiatul Piatra-Neamţ, ziua de azi este una cu totul specială, deoarece îl avem în mijlocul nostru pe Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan şi împreună cu ierarhul nostru ne vom aminti despre Sfinţii Martiri Brâncoveni, de la martiriul cărora s-au împlinit 300 de ani. Nădăjduim ca vorbirea noastră să împlinească şi cuvintele Sfântului Apostol Pavel care ne îndeamnă: „să vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului din inimile voastre” sau „aduceţi-vă aminte de mai marii voştri care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu, priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”.
Şi părintele paroh Mircea Păduraru a subliniat bucuria întâlnirii din biserica „Cuvioasa Parascheva” din Vaduri: Din 1920 nici un mitropolit nu a mai intrat în acest locaş, de la momentul în care ierarhul Pimen Georgescu sfinţea aceastră biserică. Istoria noastră porneşte din anul 1910, când un mic grup de slujitori ai Mănăstirii Bisericani a ridicat pe o temelie de piatră o bisericuţă de lemn cu hramul Sînzienelor. După momentul Uniaţiei, mulţi credincioşi din Transilvania s-au refugiat aici. Au construit în timp o biserică mai mare care a dăinuit până în anul 1903. Atunci părintele Cristofor Bălănescu şi părintele Gheorghe Bălănescu au ridicat actuala biserică sfinţită în 1920. Războiul şi-a lăsat amprenta asupra lăcaşului, provocând distrugeri. În timp a fost renovată şi în 14 octombrie 1951 a fost resfinţită. Astăzi ducem mai departe moştenirea vrednicilor credincioşi ai Vadurilor şi a regretatului paroh Constantin Bobric cu nădejdea că vom putea întreţine ceea ce ei au zidit cu multă jertfă. Această istorie este îmbogăţită de azi cu acest prilej de întâlnire cu Înaltpreasfiţitul Părinte Teofan şi cu preoţii colegi şi aduce linişte şi binecuvântare în sufletele credincioşilor din parohia noastră.
Înainte de lucrările conferinţei Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a vorbit credincioşilor şi tuturor celor de faţă despre importanţa înţelegerii jertfei în contextul vieţii fiecărui creştin:
Suntem în conferinţă preoţească dedicată aducerii aminte a celor ce au fost şi rămân martirii neamului, prin excelenţă Sfinţii Brânceoveni. Nădăjduiesc să producă impact în conştientizarea noastră că toţi facem parte din Biserică. Sfinţii Brâncoveni nu au fiost nici arhierei, nici preoţi, nici călugări, ci oameni trăitori în lume cu sarcină şi slujire speciale, dar care nu au fost mai puţi prezenţi în Biserică decât suntem noi, slujitorii sfintelor altare. Pentru ca icoana acestor sfinţi să fie cât mai prezentă în aducerea noastră aminte şi în conştiinţa noastră, spunem că aceşti creştini mireni s-au impus conştiinţei noastre prin trei lucruri: au avut o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu, credinţă arătată şi mărturisită în ciuda faptului că erau bogaţi, puternici şi foarte culţi. Se simţeau în firescul vieţii lor în sfânta biserică şi în legătură cu Dumnezeu. În al doilea rând au fost ctitori de biserici şi ctitori de carte. Multe sunt importante în viaţă, dar dacă omul are biserică şi are carte reuşeşte să îşi ducă crucea vieţii, să meargă mai departe să-i înfrângă pe vrăjmaşi, să-şi crească bine copiii şi să împlinească voia lui Dumnezeu şi aşteptările oamenilor. În al treilea rând Constantin Vodă Brâncoveanu şi Sfânta sa doamnă Maria au avut 11 copii: şapte fete şi patru băieţi. Nici puterea, nici bogăţia şi nici slava acestei lumi nu i-au împiedicat să înţeleagă că nu pooate fi bărbat şi femeie în adevăratul sens cineva fără să fie născători de prunci. Şi i-au crescut în credinţă, astfel încât băieţii s-au jertfit Domnului, iar fetele s-au răspândit în întreaga ţară, arătând românilor de atunci şi celor de azi că fără credinţă în Dumnezeu, fără ctitorii de biserică şi carte şi fără familie binecuvântată nu poate exista Ortodoxie, nici neam românesc, nici om pur şi simplu, în cele din urmă. Să aveţi icoana martirilor brâncoveni pentru ca privindu-le chipul să simţiţi lumina pe care ei o aşează în noi.
După Cuvântul introductiv al Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, s-a vizionat un film tematic care a facilitat înţelegerea tematicii alese pentru această întâlnire.
Conferinţa „Sfinţii Martiri Brâncoveni, modele pentru creștinii persecutați astăzi” a fost susţinută de Părintele Dosoftei Daniel-Petronel de la Parohia Izvorul Muntelui.
Prezentarea s-a bazat pe autenticitatea martiriului Brâncovenilor, conţinând o scurtă prezentare istorică, problematizarea cazului acestei familii de sfinţi şi imaginea generală a creştinismului cotidian, care plăteşte un greu tribut de sânge în difeite părţi ale lumii. În urma acestei prelegeri s-u născut şi câteva întrebări care definesc starea trăirii creştine actuale.
Întâlnirea a conţinut şi dezbateri pe marginea temei, luări de cuvânt ale unora dintre cei prezenţi şi îndemnuri din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan. Invitat şi participant la dialog a fost şi părintele Martin Lissmann, care a oferit o imagine corespondentă a Ortodoxiei germane în oglindă cu cea românească şi modul în care problemele de comunicare şi de experiere ale ortodoxiei actuale poate fi susţinut în fiecare comunitate.
